Flying soules

...Era o zi ploioasa de ianuarie...da, nu ningea, ci ploua, se pare ca au cam luat-o razna anotimpurile...era de asteptat...oricum...plecam de la scoala, ma indreptam catre casa, unde e cald si ma asteapta un pat mare, sa dorm. Vantul era furios, si parca striga : "Opriti-va! Ascultati un moment!" ...Ce era de ascultat?! ...Afara ploua si toate lumea se grabea sa ajunga undeva la adapost; vedeam umbrele peste tot, oameni grabiti, si mi-am dat seama ca si eu eram la fel...atunci, m-am oprit, am lasat umbrela in jos si am lasat ploaia sa ma ude, sa imi curete sufletul, si am lasat vantul sa imi spuna povestile pe care le auzise si le vazuse in atatia ani, dar pe care nimeni nu le asculta, poate pentru ca erau grabiti, sau poate pentru ca pur si simplu nu stiau sa se opreasca pentru o clipa si sa asculte... Eram acolo, uda, infrigurata, dar nu imi pasa...stateam si ma uitam la cer, la nori, la oameni...ma uitam la fetele oamenilor si ma intrebam la ce se gandesc...<> "Probabil multe, dar asta nu este un motiv, ei au uitat sa fie ei insisi, au uitat sa fie copii, au uitat sa viseze, au uitat sa creada...Se spune ca ajungi sa fii matur, atunci cand incetezi sa mai visezi, cand incetezi sa mai crezi si te lasi coplesit de probleme...eu cred ca atunci sufletul moare...pentru ca sufletul este hranit de vise, si dorinte...problemele il omoara; e in regula, daca atunci cand pui capul pe perna, noaptea, incepi sa visezi, incepi sa crezi, uiti de probleme, e in regula daca iti este frica de intuneric...oricum nu o sa stie nimeni...dar de ce sa pui capul pe perna si sa spui "Maine o iau de la capat..." ; Nu e asa...maine e o noua zi, maine renasti, maine esti nou...maine poti face ceva diferit, ceva ce nu ai facut niciodata...dar daca maine nu mai vine NICIODATA? Asta ar fi intr-adevar un lucru tragic, nu?...pentru ca nu ai mai avut timp sa faci acel lucru, pentru ca iti spunea-i mereu "intr-o zi o sa las totul balta si o sa ma ocup doar de mine, si de sufletul meu" ...Dar de ce sa pleci de aici cu regrete?...cand ai putea face ce vrei?...normal, nu ai cum, trebuie sa termini o scoala, sau trebuie sa muncesti,doar ai o familie, ai copii de crescut...nu ai bani, ai nevoie de bani, banii, bani , bani, bani...totul se invarte in jurul banilor...ne fac banii, nu ii mai facem noi pe ei...si de ce? tot din cauza noastra, pentru ca suntem lacomi, si niciodata nu sunt de ajuns cativa bani, sau foarte multi bani, mereu vrem mai multi bani...si la ce bun?...de parca ii luam cu noi cand murim...ei raman aici, si in urma noastra lasam durere, si bani pe care o sa se certe rudele...tot ce luam cu noi sunt amintirile, si dragostea...dar ce amintiri? ce dragoste? ai uitat cand luptai doar pentru bani?...singurele amintiri sunt alea in care munceai, in care te certai cu partenerul pentru ca nu mai aveati timp de voi, cand te intalneai cu tovarasii si te prefaceai ca esti fericit...Ha, FERICIREA...nici macar nu suntem fericiti...suntem multumiti de ce suntem , de ce avem, dar nu suntem fericiti, ne prefacem ca suntem fericiti...ne copiem unii pe altii...ne afundam tot mai rau in mormanul de prostie, devenim niste roboti...nimic din ce vrem sa fim nu suntem...asta pentru ca este greu sa fii ce vrei intr-o lume plina de aparente, intr-o lume rea, intr-o lume urata, in lumea asta care a ingropat frumosul, arta, poezia, proza, muzica...ca sa fii la fel ca ceilalti nu e foarte greu..." Trecusera 5 minute si eu tot acolo eram cu umbrela in jos, uda...lumea se uita la mine ca la o nebuna...dar eu am avut rabdare sa ascult ce a vrut vantul sa spuna...si atunci am strans umbrela, am mers incet, si stiam ca eu nu eram asa, eu pot fii ce vreau sa fiu, pentru ca vreau sa fiu EU...si sunt ceea ce sunt, dar mereu e loc de mai bine, mereu voi fi deschisa, sa invat sa ascult, sa invat sa iubesc, sa invat sa ma bucur de lucruri marunte, sa invat sa fiu prietena, sa invat sa fiu fiica, sa invat cat pot de multe, oircum nu voi ajunge sa le cunosc pe toate , dar o sa lupt pentru lucrurile care ma fac fericita, nu pentru fericire , pentru ca atunci voi uita ce ma face fericita...si nu vreau sa fiu doar multumita...vreau sa fiu FERICITA...stiu ca asta este punctul culminant al vietii, dar cat voi trai, voi incerca sa fiu mereu asa cum vreau sa fiu...stiu ca la fiecare secunda trecuta, suntem mai aproape de "ultima zi" din viata noastra...dar nu asta conteaza, ci modul in care pretuim acele secunde, pentru ca in final sa nu regretam nimic.